YayBlogger.com
BLOGGER TEMPLATES

vineri, 25 iulie 2014

My favorites #2

Salut! Stiti bine ca nu-mi este usor sa-mi aleg o carte preferata dar azi m-am decis sa palavregesc despre unul dintre cele mai faine romane pe care le-am citit: Copii libertatii de Marc Levy.
In acesta carte, diferita de celelalte ale lui, Levy relateaza povestea tatalui sau, Raymond, si a unchiului sau, Claude, din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand acestia s-au angajat in Rezistenta, o banda de adolescenti romani, francezi, italieni, toti emigranti, care lupta impotriva dominatiei germane.
 "Asa ca iata o farama din povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert, prietenii mei, spanioli, italieni, polonezi, unguri, romani, copii ai libertatii,"
Ei bine, cartea nu este scrisa intr-un mod spectaculos, nu sunt folosite cuvinte extraordinare ci, din contra, autorul a abordat un stil simplu si placut daaar care sigur o sa te tina in suspans si la un moment dat [pentru mine, toata cartea] o sa versi niste lacrimute...pe naiba, am plans de mi-au sarit capacele!
"Vezi tu, pentru prietenii nostri, totul a inceput ca un joc de copii, un joc al unor copii care nu vor avea niciodata timp sa devina adulti."
In plus, romanul asta nu e doar despre dominatia germana, razboi, etc, eu am remarcat din prima atmosfera adolescentina, ideea de libertate, prietenia stransa, usurinta de a trece peste lucrurile grele care ti se intampla...

Una peste alta, eu va recomand aceasta carte...pe cine pacalesc? Daca n-o cititi, nu stiti cu cine va puneti rau!
Cateva citate ca sa va conving pe bune:
"Acum zece minute ma chema inca Raymond, de cand am coborat la ultima statie a liniei 12, ma cheama Jeannot. Jeannot cel fara de nume."
"O sa te iubesc maine, fiindca astazi inca nu te cunosc." 
"Stiu persoane care stau deoparte cand aprind chibritul la aragaz de teama ca flacara sa nu-i arda; tare-as vrea sa le vad cum ar lasa sa alunece o bomba de trei kilograme in cazanul fierbinte al unei locomotive."
"Este, iata, povestea unui preot care se priveaza de hrana pentru a salva un arab, a unui arab care salveaza un evreu dandu-i inca motive pentru a crede, a unui evreu care tine un arab in brate in timp ce acesta o sa moara, asteptand sa-i vina si lui randul; este, iata, povestea lumii oamenilor cu momentele ei de minuni nebanuite."
"...jura-mi ca intr-o zi vei fi indragostit. As fi vrut atat de mult sa pot si eu s-o fac, as fi vrut atat de mult sa iubesc. Promite-mi ca vei tine un copil in brate, si ca in prima privire de viata pe care i-o vei oferi, in aceasta privire de tata, vei pune putin din libertatea mea. Atunci, dac-o s-o faci, va ramane ceva din mine pe pamantul asta nenorocit."
"In acest camp cu paie, fratele meu si cu mine eram si aveam sa ramanem doi copii ai libertatii, rataciti printre saizeci de mii de morti."

"Am facut parte dintr-un grup de prieteni care e singurul in stare sa distruga bombardiere nemtesti...pe biciclete." 

Acestea fiind spuse...Care este cartea voastra preferata?
Peace!
 

luni, 21 iulie 2014

Boboci.

Salut! Nota: nu va asteptati la prea multa coerenta sau chestii interesante de la postarea asta pentru ca...pentru ca! Bun, vineri...da, vineri a avut loc una dintre intalnirile bobocilor organizate de elevii din Creanga [da, am intrat la Creanga, filo, intensiv japoneza], iar eu si Aby ne-am luat inima-n dinti si am mers sa vedem ce si cum [sa nu adaug ca era sa dorm pe pres cand au aflat ai mei unde si cu ce ma duc].
Am ajuns noi, cu bune si rele, in fata liceului, ne bagam in seama cu doua tipe care, culmea, erau a 10 la  filo, japoneza, deci, un fel de senpai pentru noi, dupa ce ne-am strans mai multi "japonezi" am zis sa mergem totusi si la intalnirea "oficiala" la care trebuia sa mergem initial. Am ajuns in locul respectiv, inghesuiala, fum de tigara, multa lume, cuvinte nu prea frumoase asa ca am decis sa ne desprindem de grupul mare si sa mergem separat la un KFC. Geniala idee! Am palavragit vreo 2-3 ore despre profi, liceul, dat cu capul de pereti, farse de 1 aprilie si altele...no, cam atat am avut de zis [pe naiba, mai am da' deja ma intind cu vorba]!
Sper sa ramanem o gasca la fel de faina si dupa ce incepem liceul cu toate ca nu o sa fim toti in aceeasi clasa [why, God, whyyyy?]...
Toate acestea fiind spuse, o sa revin cu alta postarea in cadrul rubricii cu preferatele...in curand! Data viitoare o sa fie despre o carte so, stay close!
Voi la ce liceu sunteti? Saaau ce liceu ati facut?
Peace!
P.S: Ceva idei de farse pentru tabara?!

sâmbătă, 12 iulie 2014

My favorites. #1

Salut! In incercarea de a-mi indrepta gandurile spre altceva decat sambata trecuta am zis sa incep o rubrica noua [nu prea ma tin de ele dar sper sa reusesc cu asta]: my favorites: filme, carti, seriale etc.
Unul dintre filmele mele preferate este Mr. Nobody [tare mult m-am indepartat de 30STM sau de Jared Leto, nu?] pe care cred ca l-am vazut de cel putin 4 ori in 3 saptamani...nu e un film obisnuit, nu place tuturor, este un amalgam de actiuni, de alegeri, de trairi care te face [amalgamul, zic] sa iti pui intrebari referitoare la deciziile pe care le iei si la faptele pe care le faci.
Nu o sa va povestesc filmul pentru ca d-aia exista Cinemagia, ci o sa spun doar ca prin intermediul acestui film am ajuns sa constientizez cat de cat care sunt consecintele alegerilor mele si cate lucruri depind de ele.

Ideea e ca filmul asta nu trebuie vazut ca pe un simpu film sau cel putin asa mi s-a parut mie, daca vrei actiune, comedie, ceva de groaza sau altele nu te uita la asta, dar daca esti dispus sa inveti ceva nou sau sa consolidezi ceva ce stiai deja: toate deciziile tale conteaza indiferent cat de infime ti se par, filmul asta e cel mai potrivit.
Acestea fiind spuse, intrebarea secolului: care este filmul vostru preferat...sau unul dintre ele si de ce?
 
Peace!

duminică, 6 iulie 2014

Best night ever!

Salut! Nu stiu daca stiti sau  nu dar, eu sunt mare fana 30STM [daca nu stiti cine sunt, X mare in dreapta paginii, multumesc!] si am reusit sa strang ceva donatii ca sa-mi cumpar bilete, am mers cu tata pentru ca gasca de prietene...s-a razgandit, sa zicem. Una peste alta, concertul a fost ieri seara, iar momentele pe care le-am petrecut la soare, la coada, jur ca au disparut cand au urcat ei pe scena! Atmosfera a fost atat de tare, energie la maximum, Jared a interactionat cu publicul, a glumit, a invitat oameni pe scena, stilul caracteristic si a reusit sa faca un show de exceptie!
Concertul a inceput cu cei de la Bad Things, care au devenit una dintre trupele mele preferate incepand cu seara de ieri, ei au cantat vreo 30 si ceva de minute, iar apoi au urmat mult asteptatii...
La un moment dat, Jared l-a chemat pe cel mai roman dintre romani pe scena, Vlad, [Jared: his name is fucking Vlad!] si l-a pus sa-i spuna ceva in romana, iar Vlad i-a soptit gingas la ureche: Du-te dracu!, bineinteles ca timp de 15 secunde Jared a urlat ca nebunu': Du-te dracu! Du-te dracu! Du-te dracu!. Apoi al naibii salut romanesc in loc de Buna! a iesit Buca!.
In concluzie: ma dor picioarele de la atata sarit, am ragusit de la atata cantat, nu-mi vine sa cred ca am fost acolo si abia astept sa se intoarca [a promis ;)]!
Du-te...
 Tomo.
Peace!