YayBlogger.com
BLOGGER TEMPLATES

miercuri, 12 noiembrie 2014

Happiness.

Salut! Duminica seara a fost a doua cea mai faina seara din viata mea. Si pot sa jur ca n-o sa fie ultima de genu' asta. Vorbesc de concertul Jack White. Oameni buni, a fost genial! Desi nu-s mare fana a domnului White, pot sa spun ca tipul le are cu muzica. Are o voce superba si nici la chitara si clape nu sta rau!
In deschidere au cantat cei de la Omul cu sobolani... despre care nu stiam nimic. Banuiam ca e un tip frustrat care cant rap emo, mare greseala! Sunt o trupa rock-indie, rock-pop, nu stiu sigur, care canta cam asa:
 Cat despre show-ul oferit de Jack si band-ul... imaginati-va doar!
Concertul a fost, bineinteles, incheiat apoteotic cu Seven Nation Army!
Of course, am si stalker-it putin! Pe bune, esti misto, ai parul lung, palarie si mai esti si singur? Cum de inca esti in viata?!
In alta ordine de idei, se anunta vara faina, guys! One Republic ne fac vizita pe 4 iunie, la Arenele Romane, sa ne incante putintel cu ceva piese de pe Native. Abia astept, jur!
P.S: Concertele au devenit... chestiile mele preferate! :3 *hii, emoticon*

miercuri, 5 noiembrie 2014

Ăăă... da.

Oh, Lord! A trecut ataaaata timp de cand n-am mai scris ceva p-aici... Da, is la liceu, Creanga (filo, japo), care sunteti de prin Bucuresti- manuta sus. Nu ma intrebati cum e viata de liceu ca s-ar putea ori sa va zic ceva de dulce ori sa sar pe geam, depinde de zi! Trecand peste dramele mele si starea mea schimbatoare ca vremea din ultimele aproape 2 luni, in aceasta postare o sa avem parte de un interviu *nu ca mi-ar fi lene sa scriu eu un post intreg sau ceva... *. Primul care s-a sacrificat, raspunzand la 20 de intrebari d-ale mele, este nenea Alex care e boss la blogu' asta. Fiti misto si dati un click, doua. No, let's do this shit.

1. De cati ani faci umbra pamantului? 
De vreo 19 ani de zile.
 

2. De unde ti-a venit ideea geniala de a-ti construi o micuta casa virtuala? NU se accepta raspunsuri de genul: "Pur si simplu mi-a venit in minte sa-mi fac un blog", "Nu stiu", "Nu-mi mai amintesc" etc. 
Pentru că am vrut să-mi dau opinia despre unele lucruri care nu-mi plac și care poate îmi plac .

3. Ce crezi ca le place cel mai mult cititorilor la blogul tau?
Crtitica mea asupra muzicii sau asupra oricărui subiect .
 

4. De cat timp ai blogul?
Din august anul trecut .

5. Ce cuvinte, maxim 6, crezi ca te definesc cel mai bine?

Sarastic, realist, amuzat, puțin.
 

6. Crezi in planurile tale de viitor?
În mare, da.
 

7. Cam care sunt alea?
Poate diplomație sau publicitate.
 

8. Care este (a fost) materia ta preferata... de ce?
Engleză. *probabil degeaba, n-a raspuns la asta*
 

9. Ce parere ai in legatura cu sistemul de invatamant romanesc?
Este jalnic, eu am ajuns la facultate și nu ma ajutat cu nimic, absolut nimic.
 

10. Daca vei scrie o carte, sa zicem ca te visezi autor, cum se va numi si despre ce va fi?
"Karma", la un moment dat toti murim si tot acolo ajungem, ca esti bogat sau nu, bun sau rau, tot mori, cu sau fara rost.

11. Care sunt cele mai mari, trei, defecte ale tale, in ordine aleatorie?
Incapățânarea, nu recunosc tot timpul când greșesc, nu prea am încredere în mine.
 

12. Ce urasti cel mai tare la generatia ta si de ce?
Tineretul din ziua de astăzi, sau mentalitatea delăsătoare și egoist superficială a lor.
 

13. Care sunt cele mai importante 5 obiecte la care nu ai renunta pentru nimic in lume? 
Obiecte? Nu am așa ceva, nu mă prea atașez de lucruri deoarece doar imi dau posibilitatea să fac alte chestii.
 

14. Care sunt cele mai folosite minciuni, nu vreau sa aud: "Eu sunt onest, sincer si drept si nu mint deloc."?
Nu prea le țin la socoteală, dar ar putea fi ”Acum am pornit ”,  ”da, mamă, am mâncat”,  ”nu, nu stau pe 9gag ”.
 

15. Faci des chestii pe care apoi le regreti? De exemplu...
Da,  poate că asta. *haha, foarte dragut, apreciez*
 

17. Mai suporti inca trei intrebari?
Am de ales? *normal ca nu*
 

18. Crezi in Dumnezeu? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
Nici una nici alta, sunt agonstic, nu mă interesează religia, fiecare cu opinia sa.
 

19. Cat de greu ti-a fost sa raspunzi la acese intrebari?
Deloc.
 

20. Cine ai vrea sa raspunda la urmatorul set de intrebari?
Toată lumea sau Sabina. 


Well, that's all. Aby, you're next!
Cum e pe la voi, lume? Mai traiti?!

luni, 22 septembrie 2014

Memories.



Timpul trece, oamenii uita, lumea se schimba, asta-i cert... insa cand nu voi mai fi pe langa ei, pentru ca sunt in alte locuri: intr-o vacanta prelungita in Japonia, in Cluj la facultate, in Magadascar numarand lemurienii, etc. atunci oamenii pe care i-am cunoscut isi vor aminti de mine?

Isi vor aminti ca eu le-am adus aerul YA in clasa, ca eu le-am propus sa mergem la Divergent si, totusi, am mers la Noe apoi le-a parut rau, ca radeau de mine cand ma enervam, iar asta ma enerva si mai tare, insa in final radeam de ne dureau obrajii, ca au mancat atatia covrigi din pungile mov cumparate de mine, ca am avut atatea probleme cu virgula cartelele de metrou, ca aveam mereu de imprumutat un servetel (atatea pachete de servetele cumparate de mine si consumate de altii!), ca atunci cand am aflat ca vin 30STM in Romania eram in alta lume si am zis ca mergem toate orice s-ar intampla dar pana la urma eu am fost singura care a mers la concert, ca au venit sa ma ia “pe afara” exact cand aveam o criza de plans dupa un sfarsit de sezon 3 al serialului meu preferat,  ca am ras cu lacrimi cand ii turna Tedi in pahar iar el se prefacea ca ii face reclama, la TV, ca din cauza mea au purtat o zi intreaga cate un tenes de o culoare si altul de alta, ca am planuit o iesire ca sa mergem la Red-ul de la capatul comunei doar ca sa ne luam inghetata Corso cu menta, ca am baut 2 sticle de Cola si am mancat 2 kile de prune si nectarine in noaptea aia alba de uitat la filme, ca aratam ca niste zombie uzi, murdari de noroi si frunze uscate dupa o bataie cu apa in padure, ca m-au impins de la spate sa merg eu sa o conving pe diriga sa ne duca la Paintball, iar in final s-a dovedit a fi mai usor decat credeam, ca am strans amaratele alea de pungi si sticle cu apa imprastiate prin camera ori de cate ori batea cineva la usa, ca dintr-o provocare cu ‘pune-ti pe fata Danet-ul asta’ s-a transformat intr-o bataie cu budinca de ciocolata, ca am fost si eu acolo, ca am participat si eu la actiunea aia?!

Isi va aminti ca am ramas doar noi doi in camera prefacandu-ne ca dormim apoi ca ne e rau, cand toti ceilalti erau afara la gratar, doar ca sa nu jucam jocul ala idiot- auzi, mima, noi mai eram copii?, eram aproape clasa a sasea-, ca abia ajunsesem la hotel, dupa un drum de nu-stiu-cate ore cu trenul, si s-a trantit pe pat langa noi, iar apoi am deschis aparatul si i-am zis in soapta, pentru ca altii dormeau, Smileee!, a zambit cu ochii inchisi si s-a dus la culcare, iar mai tarziu, in aceeasi saptamana, voia sa mearga la Muzeul Etnografic, a venit si mi-a cerut aparatul si pentru ca era rarait l-am pus sa repete unde vrea sa mearga, s-a prins de poanta si a accentuat r-ul din etnografic, ca de cate ori il facem nesuferit radea pe sub mustata si zicea Auzi, nesuferit…, ca ne certam pe locul de la geam si niciodata nu respectam regula de eu o saptamana, tu o saptamana mai mult de cateva zile, ca am impachetat impreuna gramada aia de cutii cu bunatati pentru Shoebox, ca din cauza mea a dat examenul de limba moderna pentru ca voia la japoneza, ca mine, si pana la urma n-a mai mers la japoneza, ca am mers la restaurantul hotelului seara, pe la opt jumate, si am comandat cate o portie de cartofi prajiti si salata de varza apoi am vorbit cu “cineva de la bucatarie” si ne-am luat farfuriile in camera, iar toata lumea din lift se holba la noi cum caram cina in camera de la etajul patru- a doua zi la micul dejun noi aduceam vesela inapoi, ca am cotrobait prin darapanaturile alea de cladiri si tot n-am avut curajul sa urcam pe amarata aia de scara ruginita din turn, ca am tarat-o in autobuzul ala stricat si uitat de lume ca sa facem niste amarate de poze, ca nu se descurca bine cu engleza, iar Google Translate ii face glume cu traducerea, iar eu radeam cu lacrimi de eglezo-italiana lui, ca mi-a promis ca eu o sa fiu prima care-i asculta noua melodie, ca in seara cu banchetul era sa ma ia la bataie pentru ca plangeam… si promisesm ca n-o sa plang, ca i-am aratat clipul de la Hurricane si apoi a fost cu capul in nori 2 zile dupa, ca am ‘incercat’ pistoalele cu apa pe pretiosul balcon al pretioasei pensiuni a lu’ nenea Capcaunu’, iar sifoanele alea mici ne-au parat la diriga in nici 3 minute, ca am dat cu ardei iute pe periutele sarcelor fete care au fost atat de dragute cu noi, ca am petrecut atat timp impreuna si ca am facut tot atatea chestii, tot impreuna?!

Probabil ca da… sau nu. Cine stie?!


 P.S: Postarea asta nu e presuicidala, nu va faceti griji!


miercuri, 17 septembrie 2014

VyRT experiences.

Salut! Bun, dupa cum stiti, iubesc trupa 30 Seconds To Mars si tot ceea ce se leaga de ea, asa ca mi-am facut curaj si am cerut ajutor intr-un mod dulce si politicos *cerseala* asa numitilor gifters de pe VyRT care cumparau bilete pentru concertul Linkin Mars din LA si apoi le dadeau cadou la 'neajutorati' ca mine. Am primit un bilet live de la tipa foarte misto, am dat de stire echeloanei mele prietene, Aby, si am asteptat minunatul concert. Luni seara, la opt jumate, dansa a fost prezenta la mine la usa cu pijamalele si o cola, ne-am pus la somnic pentru ca, de, a doua zi la 5 era concertul!
Ne trezim noi fain si frumusel la 4, face mami cafeaua, intram pe VyRT si asteptam... doar ca inainte de concert cu vreo 10-15 minute site-ul pica in toata Europa plus in cateva locuri din SUA! Jay cica a intrerupt putin concertul pentru ca cei din echipa sa 'repare' platforama 'suprasolicitata', pana la urma au pus show-ul free, pe livestream. Ideea e ca pentru mine n-a contat de pe ce site am vazut chestia asta ci tot ceea ce s-a intamplat pe scena, asa ca dupa 3 minute de la inceperea intarziata a concertului eu ma smiorcaiam deja... nice!








Baietii n-au cantat decat vreo 45 de minute, Jared avand o urma de nervozitate in voce pe tot parcursul serii *la ei*, iar din vorba in vorba s-a imprastiat zvonul ca, de fapt, nu din cauza suprasolicitarii nu a functionat VyRT-ul o vreme, ci din cauza unor hacker-i hate-arosi, care doreau concertul free. Dupa sesiunea VIP a celor de la LP, Jared obosit, transpirat, ciufulit si cu cearcane a tinut sa faca un livestream pentru toti cei care au avut bilet dar nu s-au prea putut bucura de show. A cantat cateva piese noi, printre sute de scuze *cu toate ca nu a fost vina lui* si bineinteles ca m-a apucat iar bocitul. Damn! Adica, nu ma intelegeti prea gresit, nu imi place sa fiu o smiorcaita sau sa plang din orice dar cand am vazut in ce fel arata si ca mai avea putin si incepea si el sa planga dar totusi a tinut sa-si ceara scuze, sa ne puna la curent cu ce s-a intamplat si sa ne faca sa ne simtim mai bine nu m-am putut intreba decat: Ce alt solist al oricarei alte trupe ar face asta?!





Ideea e ca nu suport ca lucrurile pe care le iubesc, fie ele filme, seriale, carti, trupe sa fie atacate, nu stiu! Omorati-ma dar, pur si simplu, simt nevoia sa fac ceva, sa fiu de ajutor, sa-i apar intr-un fel! Iar cand este vorba de aceasta trupa... nu mai ai cum sa ma faci sa ma gandesc la altceva!
Aseara am avut noroc sa prind alt livestream, de data asta mai vesel si care nu m-a facut sa plang!


Cam atat despre asta azi. Voi ati avut bilet? Ati vazut vreun live pe VyRT pana acum *eu 3, hihi*?
*Ce smechera am fost ca am apasat pe PrtScn in momentul ala!*

Peace!

miercuri, 10 septembrie 2014

My favorites. #4

Salut! A trecut ceva vreme de la ultima postare in cadrul acestei minunate rubrici asa ca am zis sa ma pun pe treaba si sa fac post-ul asta mai repede! Bun, am zis de carti, de filme, de trupe... dar de vloggeri?! Nu! Ei bine, cu toate ca urmaresc destui vloggeri *mai mult straini decat romani, recunosc* printre care se numara si Pewdiepie, Alfie Deyes, Zoella, Joe Sugg, Marcus Butler, Superwoman, Casper Lee, Joey Graceffa, Vincent Cyr, Tyler Oakley, The Harries si lista poate continua, preferatul meu este Louis Cole a.k.a FunForLouis!

Dar oare de ce este tipul asta nu prea aratos si nici in floarea varstei preferatul meu?! Ei bine, pentru ca el a reusit sa ajunga aproape peste tot in lume, a reusit sa cunoasca virgula culturi noi si sa experimenteze chestii super faine intr-o gramada de tari! In plus, reuseste sa se intretina din acest lucru, a combinat utilul cu placutul si astfel face ceea ce-i place, calatoreste, gusta, simte, traieste, fara sa isi faca prea multe griji pentru ziua de maine...

 In fond si la urma urmei, ce face omul asta?! Se plimba de colo-colo cu o camera dupa el si isi filmeaza toate aventurile... misto! Insa pe langa asta, tipul asta are un vibe atat de chill, o gandire atat de faina si un suflet enorm, iar pentru felul lui de a fi eu nu pot decat sa-l respect si sa ma uit la vloggurile lui cu dorinta de a ajunge si eu 'in locul ala', de a face si eu 'chesita aia', de a experimenta si eu stilul asta de viata!

Acum ceva vreme a fost implicat intr-o campanie alaturi de Ben Brown, gemenii Harries si inca ceva 'bajetii' misto care consta in parcurgerea unui traseu prin India in chestiile astea...
Nu va pot spune cat de mult iubesc seria aia de clipuri! 

Ideea e, in mare parte, ca Louis Cole este un model pentru mine, ceea ce face el *mai putin partea cu vlogging-ul* este scopul meu, stiu suna maret, prostesc si irealizabil dar eu cred ca o sa reusesec sa-l indeplinesc!
 In incheiere, v-as ruga sa aruncati o geana pe canaul lui de Youtube, inc-o geana pe The Rickshaw Run si inca una pe instagram-ul lui!
 Care este vlogger-ul vostru preferat?

Peace out, enjoy life and live the adventure!

duminică, 7 septembrie 2014

#selfie.

-Fa-ne si noua o poza, te rog! mi-a spus unul dintre turistii care admirau frumusetile tarii noastre in timp ce treceam pe langa el si sotia lui in drumul meu catre scoala.
-Cu placere! am raspuns luandu-i din mana aparatul polaroid vechi de sute de ani dar modernizat si readus in trend-uri acum vreo... 3 ani.
Incadrez imaginea: cu ochiul stang inchis si cu dreptul apropiat de vizor incerc sa scot o fotografie cat mai buna a celor doi batranei tinandu-se de mana in fata unui urias afis infatisand Arcul de Triumf, amplasat in statia de metrou de sub ruinele acestui monument stravechi al capitalei.
Apas pe declansator, iar aparatul elibereaza un film de dimensiuni mici care se clarifica usor-usor dezvaluind o fotografie demna de pus in rama. Intind poza barbatului impreuna cu aparatul greoi, imi iau "La revedere!", urez "O zi buna!" si plec cu gandurile ratacindu-mi in trecut.
Azi e 24 decembrie 4238. Imi aduc aminte ce mi-a povestit bunicul odata despre cum se faceau pozele cu 2224 de ani in urma: cica, telefoanele lor, chestii subtiri si firave ca niste farfurii de portelan, aveau camera foto atat pe spate cat si pe fata, iar oamenii le foloseau pe cele din urma pentru a-si face singuri poze. Pur si simplu se chinuiau sa gaseasca ungiul, cadrul si locul perfect pentru a apasa ei insisi pe declansator! Oare nu-i mai usor sa rogi pe cineva sa-ti faca o amarata de fotografie?! Oricum, chestiile astea erau tare "la moda" pe atunci, ei le numeau "seflie-uri". 
Asta pana cand unul dintre aparatele alea ciudata s-a desfacut de la jumatate, scotand la iveala doua siruri de dinti metalici si a devorat tartacuta don'soarei care-si facea un selfie nevinovat la piscina, astfel poza a devenit o simpla imagine cu niste oameni care se distrau de mama focului pe toboganul cu apa...
Insa in scurta vreme alte mii de capete au fost masacrate de aceste gadget-uri demonice, pe toate retele de socializare aparand poze insangerate ale unor locuri plictisitoare ca: cinematografele, mall-urile, parcurile, budele publice, etc.
Macelul n-a durat mai mult de cateva luni, caci cei de la  Protectia Animalelor au sesizat o scadere brusca a populatiei umane, speciile numite in termeni stiintifici: "pitiponcus dorobantius", "cocalarus samantomanus" si "politicianus prostus" fiind aproape de disparitie.
Acesti savanti preocupati de metinerea echilibrului natural al faunei si florei romanesti au trecut imdiat la fapte: au adunat si distrus toate telefoanele cu camere pe fata si au interzis fabricarea altora.
Ei bine, acum cu totii cerem ajutorul cand vrem sa "ne tragem in poza"... cu exceptia unor nostalgici care inca incearca sa-si faca selfie-uri cu aparatele intoarse invers.
 Chestia asta a fost un pamflet scris cu inspiratie de moment intr-o rulota, la malul marii, acum 3 saptamani, si trebuie tratat ca atare.

luni, 1 septembrie 2014

Pagini cu suflet pentru fiecare!

Salut! Voi, soricei de biblioteca, de cate ori ati fost priviti intr-un mod ciudat pentru ca citeati la scoala, in autobuz, in parc?! De cate ori ati auzit ca cititu-i naspa? Dar de cate ori ati dat peste adolescenti nebuni dupa asa-zisa distractie din cluburi, dupa manelele si muzica "buna" romaneasca, dupa semintele si berea din fata blocului? Trist, dar eu pot sa raspund la toate aceste intrebari doar asa: de multe ori.
Insa noi, liceeni *cu toate ca abia acum incep liceul* cu aceleasi interese si cu idei compatibile ne-am gandit sa ne razvratim, nu intr-un  mod violent ci, cum stim noi mai bine: prin intermediul lecturii, al cartilor si al bunului simt.
Cu pasi mici dar siguri cladim o campanie initiata de Lissa si de Sayuki: Pagini cu suflet pentru fiecare, iar in ajutor ne-au sarit si cei de la Bibliocarti.com care *intamplare sau nu?!* au o deja in desfasurare o campanie cu acelasi scop: incurajarea lecturii!
O poarta deschisa spre lectura este numele proiectului lor, iar ceea ce incearca ei sa faca este sa ajute romanii sa dea de "gustul" cartilor, sa-i ajute sa se dezvolte si, poate, astfel sa avem cu toti, intr-un final, o viata mai buna! Pentru mai multe detalii *si un articol genial* click aici! Puteti sa imprastiati vestea si sa distribuiti link-ul catre campania lor pe facebook, pe blogg-urile voastre, in general, pe orice retea de socializare asa ca, de ce nu?
Alaturati-va si voi campaniilor macar cu un share!

Sicer, mi-ar placea ca peste ceva timp subtitrarile la telenovele si ziarele de scandal sa nu mai fie singurele lucruri pe care le citesc romanii!
Cititi, cititul e cool!

duminică, 31 august 2014

Last day of summer.

Salut! Da, 31 august, se termina, oficial, vara. Nici nu stiu cand a trecut! Parca ieri o sunam pe diriga sa-i zic ca nu vin la festivitatea de premiere, ca plec la plimbare la Chei... whatever! Azi aveam de gand sa stau in casa, ma rog, in curte *e al naibii de frig in casa* citind Altfel de ingeri vol. 3 si ascultand asta:
dar. Ma suna Vix si dupa 30 de secunde de Haaaaaaaiiiii! Te rooooog, haaaaaai! Aleeeee, te rooooog! n-am putut rezista si am zis ca ies p-afara. Din vorba-n vorba si din strada-n strada am hotarat sa mergem la plimbare in cartierul rezidential din comuna noastra, Green City, vai, draga, care pe vremea Cescutei a fost o vestita ferma deci, practic Mihai Petre si Adita Minunatul locuiesc in niste grajduri, sper ca nu le-a spus nimeni asta!
Bineinteles ca spiritul aventurier din mine si Vix a iesit la iveala asa ca ne-am despartit putin de turma care se odihnea si am plecat in aventura prin niste turnuri, cladiri si pivnite sau ce-or fi fost alea vechi de... ceva ani. Panje de paianjen, urzici, pamant misterios moale, vegetatie abundenta, ziduri prabusite, puturi cu apa ciudata in ele, our kind of entertainment! Dupa asta am luat-o si pe Abs cu noi, sa ne tina de sase, nu altceva, si am bantuit si printr-o rulota abandonata si un autobuz vechi si avariat in care m-am aventurat sperand sa gasesc niste sticle *pe care le-am gasit, in final* pe care sa le aruncam si sa le spargem d-un zid si astfel sa ne incheiem aventurile pe ziua de azi!
In concluzie, multumesc Vix ca m-ai scos din casa si astfel am avut parte de o ultima zi de vara de neuitat!
Voi, ce ati facut azi?!

joi, 21 august 2014

Tag: Behind the blog.

Salut! Alta leapsa pe lista, una destul de interesanta, nascocita de Pufulet...cred, si pasata cu talent la mine de catre Vick.


Reguli:
Pe bune, exista vreo leapsa fara reguli?! Nu, o sa ma gandesc eu la una...

1. Trebuie să răspunzi sincer.
2. Trebuie să iei imaginea tag-ului şi s-o încorporezi în postarea ta.
3. Taguieste cât mai mulţi din bloggari tăi favoriti/care îţi plac foarte mult.
 
Cerinte:
- 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea)
- 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei să le ştie lumea despre tine
 
  
 1. Din ce oras esti?
Nu locuiesc chiar intr-un oras, ci intr-o comuna de langa Bucuresti... fix la 17 km de capitala, pe bune, borna e in fata portii mele.
2. Cati ani ai?
15 si... *martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august*  sase luni.
3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?
Ciulama cu ciuperci... dar pizza aia cu fructe de mare, ah, geniala! Si dulcele preferat... cred ca inghetata de ciocolata sau savarinele sau tiramisu... nu stiu!
4. Care este cel mai mare vis al tau?
Acum, sa devin ziarista la vreun ziar celebru din Tokio, Osaka sau Yokohama.
5. Cea mai mare frica a ta este:
Singuratatea. Cu toate ca nu pare. 
6. Care este citatul tau preferat, dar motto-ul?
 "Atat de lipsita de speranta e lumea din afara, incat de doua ori mai pretioasa mi-e lumea din interior"- Emily Bronte
Sau.
"Fericirea nu se gaseste pe toate drumurile. Daca ar fi asa, am ragai dupa ea ca dupa Coca-Cola. Ar fi culmea s-o mai putem lua si cu sticla de schimb."- Tudor Chirila
Sau [ca sa o contrazic pe Vick].
"<<Traieste clipa>> e o prostie, caci clipele care merita cu adevarat a fi traite sunt rare."-Tudor Chirila
Sau. 
"Tendinta generala este aceea de a incerca sa-i atribuim lui Dumnezeu miracole pe care scepticii le justifica apoi prin demonstratii stiintifice. <<N-are legatura cu Dumnezeu>>, spun ei. <<E perfect demonstrabil stiintific>>. Dar cine a zis ca Dumnezeu nu stie fizica?- Tudor Chirila
Iar motto-ul este:
  Picture by me.
7. Intrebari de la voi. Revin cu update-uri.
 
Chestii de stiut despre mine.
  • Iubesc lupii datorita romanelor Fior si Sovaire scrise de Maggie Stiefvater.
  • Visez sa-mi fac tatuaje si sa ma vopsesc roscata.
  • Nu port fuste si rochii.
  • In dulapul meu de incaltari nu o sa gasesti altceva decat tenesi si o pereche de bocanci.
  • Scopul meu este sa vizitez toata lumea, toate coltisoarele acestei planete si imi doresc al naibii de tare sa il ating.
Dau leapsa tuturor celor din Bloglist-ul meu!
Peace! 
 

marți, 12 august 2014

My favorites. #3

Salut! Deoarece am primit niste 'plangeri' ca My favortites. #2 nu a fost despre muzica [Radule, te simiti?!] de data aceasta va povestesc despre trupa mea preferata!
Cu toata ca ascult multa muzica, de la diferite trupe ca: Imagine Dragons, Foo Fighters, Nirvana, Arctic Monkeys, Fun., One Republic, Panic! At The Disco, Hot Chelle Rae, Magic!, Maroon 5, Bad Things si multe altele, cu siguranta favorita mea este Thirty Seconds To Mars.
Si nici macar sa intrebati de ce... Oke, de ce? Pentru ca sunt pur si simplu geniali! Tomo rupe chitara aia-n doua pe fiecare piesa si la fiecare concert, iar rasul lui e contagios, pe bune, Shanimal e unul dintre cei mai buni tobosari pe care i-am auzit vreodata [plus ca arata...], iar vocea, look-ul si carisma lui Jared sunt priceless!
 Si pe langa toate astea, muzica lor are mesaj, suna foarte, foarte bine, vibe-ul pe care-l transmit e ataaaat de fain, iar toate cele 4 albume ale lor au fost un real succes...
Vara asta am avut norocul sa ajung la concertul lor din Romania si pot sa jur ca a fost cea mai frumoasa seara din viata mea! Atmosfera a fost atat de energizanta, lumea a cantat toate piesele, am sarit de ne-am rupt picioarele si cu toate ca eram transpirati, obositi si miroaseam a bere chiar daca nu bausem- ne-am simtit extraordinar! Cu toate acestea i-am simtit lipsa lui Shanimal...

Albumul meu preferat dintre toate cele patru este si cu siguranta va ramane A beautiful lie, iar cateva dintre piesele mele de suflet sunt: Closer to the edge, From Yesterday, Bright Lights, Attack si R-Evolve.
Does it feel like we've never been alive?
Does it seems like it's only just begun?

So, voua va plac 30STM? Care-i trupa voastra preferata?
Peace!
P,S: In timp ce cititi asta, eu probabil sunt la mare, pe undeva p-aici...
Si cum nu agreez prea mult soarele si nici nu stiu sa inot probabil imi fac veacul prin rulota citind, citind si iar citind!

duminică, 3 august 2014

Summer in a bag of books.

Salut! De cand n-am mai facut o leapsa?! De mult, va zic eu. Dar leapsa asta-i tare faina, asa ca...multam Vick! Let's do this shit!
Summer in a bag of books...suna fain, cica are si niste reguli pe care eu nu o sa le respect in intregime... pentru ca sunt rebela si rea si nu-mi plac regulile!
1. Drumul catre mare: o carte pe care ai asteptat mult sa o citesti.
Cu siguranta Insurgent de Veronica Roth, dupa ce am terminat primul volum, Divergent, puteam sa omor pe cineva ca sa-l primesc si pe al doilea...

2. Rasarit de soare: cartea la a carei lectura abia asteptai sa te intorci dupa ce te trezeai de dimineata.
De veghe in lanul de secara de J. D. Salinger, adica...pe bune?! Tipul ala e genial! Recenzie aici !  

3. Apus de soare: o carte pe care ai stat sa o citesti seara.
Trezita in zori de zi de C. C. Hunter. Pot sa spun ca am citit cartea asta in 2-3 nopti, nu zile, am stat intr-o seara si pana la 3 jumate sa vad ce tampenii mai face protagonista! #teamDerek

4. Perla din scoica: o carte de la care nu aveai mari asteptari, dar pe care ai considerat-o exceptionala dupa ce ai terminat-o.
La un moment dat, prietena mea, Andre, era foarte entuziasmata in legatura cu o carte si imi tot zicea ca trebuie neaparat sa o citesc, dar neaparat! Cand mi-a dat-o am citit vreo 10 pagini si deja ma plictiseam, am pus-o deoparte si i-am spus ca nu-mi place...insa dupa ceva vreme am inceput-o iar si pur si simplu nu o mai puteam lasa jos din mana! Mda, asta-i povestea despre cum Panza de paianjen de Cella Serghi a devenit una dintre cartile mele favorite. 

5. Arsura de soare: o carte care te-a enervat rau de tot, cu care ai avut o experienta neplacuta.
Pe langa Baltagul de Sadoveanu, o carte la care mi-am tocit nervii a fost Prep de Curtis Sittenfeld. De ce? Personajul principal, Lee, evoluaza de-a lungul paginilor, inteleg, dar se presupune ca ar trebui sa se si maturizeze... pe cand ea se pune in tot felul de situatii prostesti stiind ca nu-i oke... nu stiu, pur si simplu nu pot sa o inteleg!

6. Valurile marii: o carte care a fost multa vreme pe val si care ti-a placut si tie.
Spulbera-ma, Atingerea lui Juliette de Taheren Mafi, mi-a placut tare mult carte... cu toate ca ma asteptam la ceva cliseic si prea siropos, am devorat-o in cateva zile.

7.Canicula: o carte care ti-a dat batai de cap, pe care ai citit-o greu.
Mai intunecat decat crezi de Jack Williamson, recunosc, am cumparat-o doar datorita copertii, care s-a dovedit a fi singura parte buna a acestui roman. Pe bune?! Doctorul ala batran si nebun urma sa dezvaluie cel mai mare secret al lumii, iar tu, roscata ciudata, il omori prin voodoo, iar eu sunt obligata sa suport inca 200 de pagini de tras de timp ca sa aflu... nimic. Multumesc, raman datoare!

8. Briza marii: o carte simpla pe care o consideri lectura ideala pentru vacanta.
Fata de hartie sau oricare alta carte scrisa de Guillaume Musso, tipul asta e ataaat de tare, incat mi-as dori sa scrie carti doar pentru mine! Limbaj simplu dar captivant, poveste draguta, randuri amuzante, perfect!

9. Bronz: o carte care a lasat o amprenta asupra ta.
Fara dar si poate, Copiii libertatii de Marc Levy, am invatat atat de multe din cartea asta, despre atat de multe lucruri: curaj, prietenie, iubirea de frati, libertate, dreptul de a fi tu insuti...no words! Click.   

10. Vacanta de vara: o carte care ti-a placut mult, dar apoi ai regretat ca ai terminat-o asa repede.
Exercitii de echilibru de Tudor Chirila... am terminat-o intr-un timp scurt si mi-as fi dorit sa aiba 1000 de pagini, serios!
"Fericirea nu se gaseste pe toate drumurile. Daca ar fi asa, am ragai dupa ea ca dupa Coca-Cola. Ar fi culmea s-o mai putem lua si cu sticla la schimb."

 "Tendinta generala este aceea de a incerca sa-i atribuim lui Dumnezeu miracole pe care scepticii le justifica apoi prin demonstratii stiintifice. <<N-are legatura cu Dumnezeu>>, spun ei. <<E perfect demonstrabil stiintific>>. Dar cine a zis ca Dumnezeu nu stie fizica?"

Done! Nu dau leapsa la nimeni pentru ca sunt egoista... de fapt, pentru ca majoritatea au facut-o, insa daca mai e vreun intarziat care nu a completat-o inca- sa se simta liber sa o faca!
Peace!
P.S: In timp ce cititi postarea asta eu probabil sunt undeva prin Busteni, in tabara!
 

vineri, 25 iulie 2014

My favorites #2

Salut! Stiti bine ca nu-mi este usor sa-mi aleg o carte preferata dar azi m-am decis sa palavregesc despre unul dintre cele mai faine romane pe care le-am citit: Copii libertatii de Marc Levy.
In acesta carte, diferita de celelalte ale lui, Levy relateaza povestea tatalui sau, Raymond, si a unchiului sau, Claude, din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand acestia s-au angajat in Rezistenta, o banda de adolescenti romani, francezi, italieni, toti emigranti, care lupta impotriva dominatiei germane.
 "Asa ca iata o farama din povestea lui Charles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine, Marc, Emile, Robert, prietenii mei, spanioli, italieni, polonezi, unguri, romani, copii ai libertatii,"
Ei bine, cartea nu este scrisa intr-un mod spectaculos, nu sunt folosite cuvinte extraordinare ci, din contra, autorul a abordat un stil simplu si placut daaar care sigur o sa te tina in suspans si la un moment dat [pentru mine, toata cartea] o sa versi niste lacrimute...pe naiba, am plans de mi-au sarit capacele!
"Vezi tu, pentru prietenii nostri, totul a inceput ca un joc de copii, un joc al unor copii care nu vor avea niciodata timp sa devina adulti."
In plus, romanul asta nu e doar despre dominatia germana, razboi, etc, eu am remarcat din prima atmosfera adolescentina, ideea de libertate, prietenia stransa, usurinta de a trece peste lucrurile grele care ti se intampla...

Una peste alta, eu va recomand aceasta carte...pe cine pacalesc? Daca n-o cititi, nu stiti cu cine va puneti rau!
Cateva citate ca sa va conving pe bune:
"Acum zece minute ma chema inca Raymond, de cand am coborat la ultima statie a liniei 12, ma cheama Jeannot. Jeannot cel fara de nume."
"O sa te iubesc maine, fiindca astazi inca nu te cunosc." 
"Stiu persoane care stau deoparte cand aprind chibritul la aragaz de teama ca flacara sa nu-i arda; tare-as vrea sa le vad cum ar lasa sa alunece o bomba de trei kilograme in cazanul fierbinte al unei locomotive."
"Este, iata, povestea unui preot care se priveaza de hrana pentru a salva un arab, a unui arab care salveaza un evreu dandu-i inca motive pentru a crede, a unui evreu care tine un arab in brate in timp ce acesta o sa moara, asteptand sa-i vina si lui randul; este, iata, povestea lumii oamenilor cu momentele ei de minuni nebanuite."
"...jura-mi ca intr-o zi vei fi indragostit. As fi vrut atat de mult sa pot si eu s-o fac, as fi vrut atat de mult sa iubesc. Promite-mi ca vei tine un copil in brate, si ca in prima privire de viata pe care i-o vei oferi, in aceasta privire de tata, vei pune putin din libertatea mea. Atunci, dac-o s-o faci, va ramane ceva din mine pe pamantul asta nenorocit."
"In acest camp cu paie, fratele meu si cu mine eram si aveam sa ramanem doi copii ai libertatii, rataciti printre saizeci de mii de morti."

"Am facut parte dintr-un grup de prieteni care e singurul in stare sa distruga bombardiere nemtesti...pe biciclete." 

Acestea fiind spuse...Care este cartea voastra preferata?
Peace!
 

luni, 21 iulie 2014

Boboci.

Salut! Nota: nu va asteptati la prea multa coerenta sau chestii interesante de la postarea asta pentru ca...pentru ca! Bun, vineri...da, vineri a avut loc una dintre intalnirile bobocilor organizate de elevii din Creanga [da, am intrat la Creanga, filo, intensiv japoneza], iar eu si Aby ne-am luat inima-n dinti si am mers sa vedem ce si cum [sa nu adaug ca era sa dorm pe pres cand au aflat ai mei unde si cu ce ma duc].
Am ajuns noi, cu bune si rele, in fata liceului, ne bagam in seama cu doua tipe care, culmea, erau a 10 la  filo, japoneza, deci, un fel de senpai pentru noi, dupa ce ne-am strans mai multi "japonezi" am zis sa mergem totusi si la intalnirea "oficiala" la care trebuia sa mergem initial. Am ajuns in locul respectiv, inghesuiala, fum de tigara, multa lume, cuvinte nu prea frumoase asa ca am decis sa ne desprindem de grupul mare si sa mergem separat la un KFC. Geniala idee! Am palavragit vreo 2-3 ore despre profi, liceul, dat cu capul de pereti, farse de 1 aprilie si altele...no, cam atat am avut de zis [pe naiba, mai am da' deja ma intind cu vorba]!
Sper sa ramanem o gasca la fel de faina si dupa ce incepem liceul cu toate ca nu o sa fim toti in aceeasi clasa [why, God, whyyyy?]...
Toate acestea fiind spuse, o sa revin cu alta postarea in cadrul rubricii cu preferatele...in curand! Data viitoare o sa fie despre o carte so, stay close!
Voi la ce liceu sunteti? Saaau ce liceu ati facut?
Peace!
P.S: Ceva idei de farse pentru tabara?!

sâmbătă, 12 iulie 2014

My favorites. #1

Salut! In incercarea de a-mi indrepta gandurile spre altceva decat sambata trecuta am zis sa incep o rubrica noua [nu prea ma tin de ele dar sper sa reusesc cu asta]: my favorites: filme, carti, seriale etc.
Unul dintre filmele mele preferate este Mr. Nobody [tare mult m-am indepartat de 30STM sau de Jared Leto, nu?] pe care cred ca l-am vazut de cel putin 4 ori in 3 saptamani...nu e un film obisnuit, nu place tuturor, este un amalgam de actiuni, de alegeri, de trairi care te face [amalgamul, zic] sa iti pui intrebari referitoare la deciziile pe care le iei si la faptele pe care le faci.
Nu o sa va povestesc filmul pentru ca d-aia exista Cinemagia, ci o sa spun doar ca prin intermediul acestui film am ajuns sa constientizez cat de cat care sunt consecintele alegerilor mele si cate lucruri depind de ele.

Ideea e ca filmul asta nu trebuie vazut ca pe un simpu film sau cel putin asa mi s-a parut mie, daca vrei actiune, comedie, ceva de groaza sau altele nu te uita la asta, dar daca esti dispus sa inveti ceva nou sau sa consolidezi ceva ce stiai deja: toate deciziile tale conteaza indiferent cat de infime ti se par, filmul asta e cel mai potrivit.
Acestea fiind spuse, intrebarea secolului: care este filmul vostru preferat...sau unul dintre ele si de ce?
 
Peace!

duminică, 6 iulie 2014

Best night ever!

Salut! Nu stiu daca stiti sau  nu dar, eu sunt mare fana 30STM [daca nu stiti cine sunt, X mare in dreapta paginii, multumesc!] si am reusit sa strang ceva donatii ca sa-mi cumpar bilete, am mers cu tata pentru ca gasca de prietene...s-a razgandit, sa zicem. Una peste alta, concertul a fost ieri seara, iar momentele pe care le-am petrecut la soare, la coada, jur ca au disparut cand au urcat ei pe scena! Atmosfera a fost atat de tare, energie la maximum, Jared a interactionat cu publicul, a glumit, a invitat oameni pe scena, stilul caracteristic si a reusit sa faca un show de exceptie!
Concertul a inceput cu cei de la Bad Things, care au devenit una dintre trupele mele preferate incepand cu seara de ieri, ei au cantat vreo 30 si ceva de minute, iar apoi au urmat mult asteptatii...
La un moment dat, Jared l-a chemat pe cel mai roman dintre romani pe scena, Vlad, [Jared: his name is fucking Vlad!] si l-a pus sa-i spuna ceva in romana, iar Vlad i-a soptit gingas la ureche: Du-te dracu!, bineinteles ca timp de 15 secunde Jared a urlat ca nebunu': Du-te dracu! Du-te dracu! Du-te dracu!. Apoi al naibii salut romanesc in loc de Buna! a iesit Buca!.
In concluzie: ma dor picioarele de la atata sarit, am ragusit de la atata cantat, nu-mi vine sa cred ca am fost acolo si abia astept sa se intoarca [a promis ;)]!
Du-te...
 Tomo.
Peace!